Mulțumește-te mereu
Și niciodată nu uita:
Din ce îți lasă Dumnezeu
Dă și pentru aproapele tău!
Mai de preț e-o oaie-a ta
Ca cinci turme-ale altuia.

Frumusețea nu stă-n modă
Și-n găteala ne-ncetată.
O maimuță-i tot maimuță
Chiar cu voal și coroniță,
Și-n mătăsuri îmbrăcată
Cu nimic nu-i mai deșteaptă.

Dar ființa cumpătată,
Harnică și credincioasă
Fie fața ei cum este,
De-i împodobită cu cinste,
Totdeauna e frumoasă,
Și smerită, și de casă.

Frumusețea-i mai frumoasă,
Dacă nu se-mpodobește.
Dar urâtului cu podoabe
Nicidecum bine nu-i șade.
Și mai mult se urâțește
Tot pe-atât cât se fălește.

Nu da drumul gurii tale
La cuvânt necumpătat,
Că degeaba plângi pe urmă
Când conștiința rău te scurmă.
Vorba spusă ți-a zburat
Și tu rămâi tot întristat.

Vorba se-ntinde ca pârjolul
Prin pădure dus de vânt.
Mii de lacrimi nu învie
Nici măcar o păpădie,
Floarea arsă de-un cuvânt
Care ți-a trecut prin gând.

Doamne, dă-ne frâu la gură!
S-avem vorbe mai sărate,
Să le-alegem din Scriptură,
Să le dăm ca-nvățătură,
Să nu mai tolerăm păcate,
S-avem dragoste în toate.
Amin.
(Luni, 8 iunie 2020)